„Miliţiano-securiştii” lui Allah şi Comitetul pentru Promovarea Virtuţilor şi Prevenirea Viciilor
La ora actuală, conceptul de poliţie a religiei se aplică unor forţe
represive care au ca obiective implementarea normelor religioase la
nivelul unor societăţi umane şi pedepsirea persoanelor care nu se supun
dogmelor şi principiilor religiilor respective.
Termenul în sine, nu se limitează la această definire, căci în timp ce
marea majoritatea aforţelor poliţieneşti care la ora actuală se ocupă de
aşa ceva sunt în ţările findamentalist musulmane precum Arabia Saudită,
Emiratele Arabe Unite sau Iranul, au existat în trecutul apropiat
grupări poliţieneşti specializate fie în monitorizarea şi combaterea
credincioşilor, cum s-a întâmplat în toate ţările care au cunoscut
regimul comunist, fie în menţinerea unei stări tensionate pe fond
religios cum este exemplul mişcărilor extremiste creştine neoprotestante
din Statele Unite ale Americii, mişcări active şi la ora actuală pe
teritoriul american.
Înapoi în lumea musulmană, forţele de poliţie a religiei au apărut încă
de la începuturile acestei religii, mai precis încă de la apariţia pe
scena istoriei a primelor califate.
Aceste forţe active şi astăzi, se numesc Mutaween, adică pur şi simplu
–Voluntari, într-o traducere directă din limba arabă, şi alcătuiesc de
fapt temutele brigăzi de poliţie clericală care se ocupă de aplicarea de
facto a Shariei- legea islamică. Cel puţin, pe teritoriul saudit,
puterea Mutaween-ului a crescut considerabil odată cu naşterea doctrinei
wahhabite, doctrină care a militat dintotdeauna pentru întoarcerea la
islamismul iniţial, precum şi la interpretarea directă a perceptelor
religioase, şi mai ales pentru aplicarea lor fără abatere de la litera
legii Coranului.
Poliţist arab Sursa foto: Shutterstock
În Arabia Saudită, ţara unde există cele mai importante locuri sfinte
ale Islamului, şi totodată statul cu cele mai stricte reguli musulmane
din lume, miliţiile Mutaween deţin de fapt puterea pe stradă şi în orice
instituţie. Nimeni nu li se poate substitui şi nimeni nu poate scăpa
nepedepsit de ei dacă au fost prinşi că au încălcat Sharia, nici măcar
turiştii sau diplomaţii străini nu sunt la adăpost de poliţia religioasă
de aici.
Grupaţi într-un for oficial denumit sec şi totodată pompos, Comitetul
pentru Promovarea Virtuţilor şi Prevenirea Viciilor, denumit simplu Haia
de către arabii saudiţi, cei din Mutaween implementează zi şi noapte
Sharia în acest colţ de lume care înfloreşte material doar pe baza
petro-dolarilor.
Numărul „poliţiştilor lui Allah” de aici cuprinde circa 3.500-4.000 de
indivizi pregătiţi şi îndoctrinaţi strict după tradiţiile locale şi
versetele Coranului. Poliţiştii Islamului patrulează non stop pe
străzile tuturor aşezărilor, veghind cu ochi de vultur la respectarea
codurilor vestimentare, separarea strictă a bărbaţilor de femei în toate
zonele publice, efectuarea conform tradiţiei a rugăciunilro zilnice
spre Mecca, şi mai ales comportamentul tuturor oamenilor, fie ei
localnici sau străini.
Ei sunt nimeni alţii decât cei care-i biciuiesc în public pe cei prinşi
că au încălcat vreun concept musulman. Conform unei „reforme” din anul
2007, celor din Mutaween li se întăreşte dreptul multisecular de a purta
bastoane şi bice cu care să-i bată pe loc pe cei vinovaţi de
nesocotirea Shariei. Tot ei cei care şi-au câştigat o cruntă şi
sângeroasă faimă în lumea întreagă pentru tăierea mâinilor celor prinşi
la furat sau executarea publică a condamnaţilor la moarte. Cu toţii
poartă bărbi cât mai lungi, pe care şi le vopsesc uneori cu henna şi au
capul acoperit cu un shemagh, bucata de pânză cu care arabii se apără de
soarele arzător şi care face parte din costumul tradiţional bărbătesc
din aceste locuri.
Merg în grupuri de 4-5 oameni, unul dintre ei are un mic butuc
din lemn şi o sabie, iar între ei este întotdeauna şi un medic care are
ca rol oprirea sângerării, suturarea braţului amputat şi administrarea
de analgeizice şi antibiotice celui care este condamnat la tăierea
mâinii. De obicei este retezată cu sabia doar palma unei mâini,
lăsându-i victimei doar braţul şi antebraţul.
Uneori, cei din Mutaween, poartă şi arme de foc. Sursa foto: Shutterstock
În timpul patrulărilor, cei din Mutaween sunt atenţi la identificarea
celor care consumă sau fac trafic de droguri şi băuturi alcoolice,
identificarea femeilor care îşi dau uneori jos vălul care le acoperă
chipul, asigurarea faptului că bărbaţii şi femeile care se plimbă în
public sunt rude apropiate (în caz contrar ambii sunt biciuiţi tot în
public), iar mai nou, verifică ca nimeni să nu filmeze cu telefoanele
sau să preia obiceiuri occidentale precum Valentine’s Day. Vinovaţii
sunt biciuiţi, iar cetăţenii străini sunt cel mai adesea arestaţi şi
amendaţi cu sume mari de bani. Până şi vânzarea de păpuşi Barbie este
strict interzisă, deoarece este văzută ca o ameniţare morală la Islam.
Situaţia poate deveni uneori nu doar absurdă, ci şi tragică, cum o
demosntrează şi un incident petrecut în luna martie a anului 2007, când
15 adolescente au fost lăsate pur şi simplu de Mutaween să ardă de vii
în timpul unui incendiu accidental la o şcoală publică din Mecca.
Poliţiştii religiei nu i-au lăsat pe pompieri şi pe cei din personalul
civil al şcolii să intre şi să le salveze pe fete, ba chiar i-au bătut
pe cei care insistau. Motivul? Fetele respective nu erau „acoperite
cuviincios din cap până în picioare”, iar cei din Mutaween nu vroiau ca
pompierii să le vadă cumva feţele sau să le atingă în timp ce le scoteau
din clădirea arzândă, fapt care în concepţia poliţiei moravurilor ar fi
putut degenera în excitare sexuală...
În aceeaşi notă a absurdului şi tiraniei crude, unii musulmani surprinşi că au băut alcool, au fost bătuţi până la moarte...
Iar în luna august a anului 2008, un membru al Mutaween i-a tăiat limba
propriei fiice care se convertise în taină la creştinism, după care i-a
dat foc de vie. Făptaşul a scăpat fără nicio condamnare...
Viitor nestingherit de nimeni?
Conform unui raport oficial dat publicităţii de către Pew Research
Center, la nivelul anului 2012, un număr de cel puţin 17 naţiuni (9% din
ţările lumii) aveau grupări poliţieneşti care se ocupau de controlul şi
reglementarea normelor religioase la nivelul societăţilor din ţările
respective. Poliţiile religiilor sunt întâlnite cel mai adesea în
Orientul Mijlociu şi în nordul Africii, unde circa o treime din statele
acestor regiuni geo-politice au forţe poliţieneşti specializate în
control şi represiune le linie religioasă.
Spre exemplu, în Arabia Saudită, stat în care relativ recent
Preşedintele Obama s-a întâlnit cu Regele Abdullah, miliţiile Mutaween
nu s-au sfiit să impună un cod moral specific nici cetăţenilor străini
rezidenţi temporar în această ţară. Acum un an de zile, în 2014, poliţia
religioasă saudită a distrus o serie de situri arheologice din sudul
oraşului al-Baha, situri care conţineau morminte străvechi. Motivaţia
lor? Mormintele erau păgâne, în ele nu fuseseră îngropaţi musulmani,
fiind mult mia vechi decât apariţia Islamului pe scena istoriei, prin
urmare, trebuiau să dispară...
Anul trecut, de Valentine’s Day, miliţienii lui Allah au organizat în
premieră patrule care monitorizau şi interogau pe cei bănuiţi că vând
bomboane, flori, şi orice obiecte roşii sau în formă de inimioară.
Poliţişti ai religiei din Egipt. Sursa foto: Shutterstock
După cum menţionam, Arabia Saudită nu este deloc singură în frontul
internaţional al poliţiei pe motive religioase. În regiunea Asiei de
sud-est, există forţe poliţieneşti care veghează normele religioase în 8
dintre cele 50 de stare care alcătuiesc această regiune geo-politică.
În Vietnam, agenţia poliţienească guvernamentală la adresa cultelor
continuă să monitorizeze atent grupările religioase, arestând şi
interogând orice suspect din rândurile neoprotestanţilor Dega sau ale
catolicilor din Ha Mon.
În Malaezia, ofiţerii poliţiei religioase, tot de orientare musulmană,
fac frecvent raiduri pentru a impune legea Sharia celor care se îmbracă
indecent, beau alcool sau privesc materiale pornografice.
În Africa sub-sahariană, cea mai gravă situaţie se află în Nigeria şi
Somalia. În Nigeria, Hisbah, adică poliţia religiei de aici este
susţinută cu fonduri de autorităţile din mai multe state. Iar în Somalia
situaţia este şi mai gravă.
La nivelul anului 2014, forţele de poliţie religioasă nu au apărut în
mod oficial în nicio ţară din Europa sau ambele Americi. Însă până când?
Toţi marii istorici şi specialişti trag de mult timp semnale de alarmă
cu privire la creşterea fără oprelişti a numărulului musulmanilor din
Europa, precum şi în privinţa radicalizării multora dintre ei. Soluţiile
aşteaptă la uşă, dar factorii de decizie se codesc. Să nu fie prea
târziu...