Ţara Luanei, din Munţii Buzăului, este o zonă în care se
petrec fenomene ciudate, despre care povestesc bătrânii, unde oamenii
dispar în „ceaţă“ sau sunt „azvârliţi“ în alte locuri de o forţă
nevăzută. Specialiştii care au cercetat acest fenomen au remarcat că
dispariţiile se produc „natural“, în anumite condiţii fizice, sau par a
fi voinţa „cuiva“. Există relatări despre teleportări stranii, toate
fiind legate de căutătorii de comori, de parca ar fi un „zeu“ care apără
tezaurele sacre îngropate în zonă şi „azvârle“ pe cei care se apropie
prea mult de ele.
„BERBECUL“ ZBURATOR
„Zeii“ din mitologia sumeriană aveau o mare predilecție pentru aur,
din care lucrau tot felul de obiecte, ulterior acestea devenind sacre
pentru oameni, care le-au inclus în ritualul religios. Multe dintre
legendele strânse de oamenii din această zonă a Buzăului se referă la
comorile fabuloase ascunse prin munții din regiune. Nicolae Densusianu
aloca mai multe capitole din „Dacia preistorică“ acestor comori zeiești
constituite în tezaure sacre, pentru capturarea cărora regii vechimii
organizau expediții după expediții. În Ţara Luanei se afla lâna de aur,
după care au fost trimiși argonauții. După tradiție, „lâna“ aparținea
unui „berbece de aur care zbura prin aer, peste pământ şi mare“, dăruit
de zeul Soarelui unui rege. Copiii acestuia, persecutați de mama
vitregă, au luat „berbecele“ şi au zburat cu el în ţinutul Colchis,
cerând protecție regelui de aici, Aiete. Poetul Ovidiu localizează ţara
lui Aiete de la apus de Marea Neagră până lângă ținutul sciților. Exilat
la Tomis, poetul se şi lamentează în privința barbarilor care-l
înconjoară, „colchii şi hoardele de meteree şi geți“. Geții știm cine
sunt. Colchii şi meteree au lăsat „urme“ în Ţara Luanei sub denumirea
actuala a satelor Colți şi Materea, așezări locuite încă din neolitic,
unde se află nişte sanctuare străvechi, păzite cu strășnicie de călugări
până în secolul al XIX-lea. Oamenii spun că aceste sanctuare
inscripționate cu simboluri străvechi sunt adevărate hărți ale comorilor
sacre.
COMORILE „JURUITE“
Legat de disparițiile de persoane, avem referiri foarte clare în
povestirile bătrânilor despre oameni care au găsit tezaure sacre şi au
fost azvârliți din locurile unde au fost descoperite aceste comori, de
către „spirite“. Astfel, aflăm că, deasupra fostului schit Găvanele, pe
Podul Manciului, oamenii au văzut flăcările ce joacă pe comori. Nefiind
pricepuți în citirea „jocului flăcărilor“, s-au grăbit şi au săpat.
Comoara de aici era însă „juruită“, iar săpătorilor „le-au apărut
spaime, fel de fel de călugări şi draci, care le-au luat mințile şi i-au
dus în alte locuri“. Când şi-au revenit, ei au povestit cum, în timp ce
săpau, au apărut spirite, după care s-au trezit departe de locul unde
se aflau, de parcă ar fi fost ridicați şi aruncați de acele spirite ce
păzeau comoara. Şi poate ar mai fi încercat să o caute dacă şi-ar fi
adus aminte unde începuseră să sape. „Parca le luase Dumnezeu mințile“,
spun bătrânii. O altă poveste se referă la un materean, iar despre
matereni Ovidiu spunea că apărau „lâna de aur“ împreună cu colchii.
Povestea noastră spune că „un oarecare Matareanu, săpând după o comoară,
s-a trezit, după vreo săptămâna, departe de acest loc, într-o poiană în
pădure, unde l-au găsit oamenii cam zăpăcit la cap“. Acesta uitase şi
cine este, era complet derutat.
INCURSIUNE PE „CELĂLALT TĂRÂM“
Se observă în aceste povestiri că teleportările par a fi voința
„cuiva“. Specialiștii care au analizat fenomenul spun că nu este
neapărat „voința“ cuiva. Poate că cei care au îngropat tezaurele sacre
în anumite locuri cunoșteau „anomaliile“ zonei. Experimentele
extrasenzoriale efectuate în zonă în anii ’80 au inclus şi unul mai
puţin obișnuit. Unul dintre subiecții umani, un medium cu aptitudini
deosebite, s-a oferit să verifice cu ochii minţii ce se întâmplă cu
acele „aspirări“ în ceaţa albastră, fiind dus într-un loc unde aparatele
indicau o turbulenţă energetică. El trebuia doar să intre în stare de
transă şi să comunice, pe cale telepatică, ce se întâmplă. Spre
stupefacția celor prezenți, subiectul a dispărut pur şi simplu din faţa
lor. Fiind un experiment militar, panica a fost maximă, mai ales pentru
faptul că trebuia să se asigure protecția participanților la
experimente. Se temeau că omul a dispărut complet, ca brăilenii, dar el a
fost descoperit după aproape o oră, căzut la pământ, incapabil sa
vorbească, la câteva sute de metri de locul din care dispăruse şi unde
îl mai căutaseră cu câteva minute înainte de a fi găsit. Când şi-a
revenit, primele cuvinte au fost: „Am venit de Dincolo“.
ASPIRAT ÎNTR-UN TUNEL TURBIONAR
Ceea ce a povestit pare fantastic. A fost aspirat într-un tunel
turbionar, gri, la capătul căruia se afla o lumina strălucitoare.
„Clasic“, s-ar putea spune. Așa se „vede“ şi din starea de comă. Însă
este pentru prima dată când cineva explica aceasta lumină strălucitoare.
„Este vorba de o radiație luminoasă pe care o apreciez având 300.000 de
grade Kelvin“. Ar fi fost suficient atât să-i tulbure pe participanții
la experiment. Însă subiectul mai avea şi alte „amintiri“. A descris
peisajul de „Dincolo” asemănător cu cel pământean, dar în culori mult
mai pure. Şi da, a văzut şi oameni, o femeie şi o fetiță aidoma ei, de
părea o clonă, un bătrân şi un alt bărbat, cu ten gri, „altfel decât
noi“. Straniu, în comparație cu aceștia, subiectului i se părea ciudată
rasa umană, fără să poată preciza de ce. Nu a putut lua contact cu ei,
păreau că rătăcesc fără ţel, pierduți în timp şi spațiu. Sau el era cel
care se „rătăcise“ în timpul şi spaţiul „lor“. Subiectul a apreciat
trecerea lui prin lumea de dincolo la o fracțiune de secundă şi nu i-a
venit să creadă că dispăruse aproape o oră. Mergând pe ipoteza că acei
oameni poate dispăruseră cândva în „ceaţa albastră“ şi nu mai găsiseră
calea de întoarcere, au fost chestionați sătenii despre dispariții
ciudate. „Sunteți oameni serioși sau cum?“, i-a luat la rost o bătrână.
„Pai, câte ciudățenii sunt pe aici, cine să mai știe!“.
ŢARA LUANEI, POARTA LUI DUMNEZEU
Localnicii spun că „Ţara Luanei“ este „Poarta lui Dumnezeu“. Are
legătură sau nu, un grup de cercetători japonezi au constatat că aici se
afla al treilea pol energetic al Pământului, ca importanţă, primul
fiind Vârful Omu. Legătura acestei zone cu străvechea civilizație
sumeriană a făcut-o cercetătorul Paul Lazar Tonciulescu, în cartea sa
„De la Tărtăria la Ţara Luanei“. Am putea adăuga faptul că, în
sumeriană, „Luana“ se traduce prin „Cei pe care Anu îi păstorește“ sau,
mai prozaic, „oamenii lui Anu“, Anu fiind zeul suprem la sumerieni, al
cărui simbol, al Soarelui, era o cruce cu raze sau o zvastică. În afară
de tăblițele de la Tărtăria cu o scriere protosumeriană (datarea cu C 14
atestă că așezarea este cu 2.000 de ani mai veche decât orașele
sumeriene), ceramica antică descoperită pe teritoriul ţării noastre
poartă simbolul zeului Anu. Aici, se cuvine să amintim că „zeii“
sumerieni coborâseră pe Pământ cu carele zburătoare şi întocmiseră
înainte de Potop dinastia zeilor, care guvernase peste civilizația
primordială. Reamintim teoria oceanologului american Rob Ballard,
conform căreia marele potop rămas în toate mitologiile lumii s-ar fi
petrecut în bazinul Mării Negre, care era doar un lac cu apă dulce. Prin
ruperea pragului de la Bosfor, apele au inundat toată această regiune,
iar lacul s-a transformat în mare. Triburi ale acestei prime civilizații
au migrat şi înainte de Diluviu, dar după cataclism au „emigrat“ şi
zeii, întemeind civilizațiile de pe malurile Tigrului şi Eufratului,
Indusului şi Nilului. Dar se pare că aici a fost prima „Ţară a oamenilor
lui Anu“.
CERCETĂTORUL VASILE RUDAN, DESPRE EXPERIMENTELE DIN MUNŢII BUZĂULUI: CEAŢA ALBASTRĂ
În urma unor teste experimentale efectuate între 1978 – 1981, în
regiunea Bozioru, a rezultat că în anumite situații când se întrunește
un număr nedeterminat de factori electromagnetici (geomagnetici,
biofizici şi de altă natură) este posibilă dispariția instantanee a unor
persoane. În această zonă au loc unele fenomene paranormale ce încă nu
pot fi explicate prin legile fizicii așa cum le cunoaștem în prezent.
Inexplicabilă este şi „ceaţa albastră“, strălucitoare, cu irizări
ciudate, care se manifestă sub formă de cupolă, măsurată cu un
dispozitiv pentru radiații luminoase şi având 28.000 de grade Kelvin.
Acest fenomen este însoțit de o concentrare a infrasunetelor de foarte
joasă frecvenţă (3, 4 Hz) şi de un zgomot de fond foarte supărător
pentru ființele vii. Omul poate avea stare de greaţă, cefalee, simte că
îi vibrează toate celulele. În acele momente pot apărea halucinații,
vizuale şi auditive. În cazul în care subiectul uman depășește o limită
de siguranță, el poate fi „aspirat“ violent în interiorul acelei ceţi
albastre, care ia forma unui vârtej relativ orizontal. Doi subiecți
umani voluntari, dintre care un fizician, au descris în mod similar ce
li s-a întâmplat în timpul „aspirației“, experimentele fiind făcute la
un interval de doi ani. Apropierea de ceaţa albastră creează o stare de
teamă ce se transformă treptat în spaima incontrolabilă, când subiectul
este aspirat cu violenţă într-un tunel energetic turbionar, la capătul
căruia se vede o lumină albă, strălucitoare. Invitat în 2006 la
emisiunea “Miezul problemei” , domnul Vasile Rudan a relatat
experimentele, întâmplările şi misterele din Munții Buzăului.
DILATAREA TIMPULUI
În acel tunel energetic, timpul se dilată. Omul este supus unor
solicitări fizice şi psihice foarte puternice, simte că se sufocă. La
„expulzarea“ subiectului uman din tunelul turbionar, cerul este senin,
strălucitor, este o liniște totală, omul se simte bine, are senzația că
se află în stare de imponderabilitate. Dincolo de starea de bine,
subiectul uman este total dereglat. Pierde simțul orientării în teren
pentru un interval de maximum două ore, vede peisajul inversat, ca în
oglindă şi crede că cei din jurul său nu sunt cum ar trebui să fie. În
zona respectivă s-au făcut şi experimente de comunicație telepatică,
efectuate pe grupe de subiecți copii, pentru un studiu solicitat de
Ministerul Apărării Naționale. S-a constatat că în timpul ceţii albastre
turbionare, comunicațiile telepatice au o acuratețe de 96-98 la sută în
percepția mesajului. Testele au fost repetate şi în prezenţa unei
comisii militare. Fenomenul ceţii albastre este însoțit şi de fenomenul
descărcării temporare a pilelor electrice. Nu mai funcționa dozimetrul
pentru raze gamma, nici electromotorul aparatului de filmat. După
disiparea ceţii albastre, aparatele şi-au reluat funcţionabilitatea. Un
astfel de fenomen este comparabil cu cel relatat într-un documentar
difuzat pe Discovery, despre Triunghiul Bermudelor. În documentar, ceaţa
albastră este denumită „ceaţă electronică“ sau „vârtej electronic“,
fiind responsabilă de devierea unui avion cu 160 de km faţă de ruta
inițială.
EXPERIMENTE MILITARE SECRETE
Fotografia cu dematerializarea braţului cameramanului care filma experimentele de tip militar
În anii ’80, în Munții Buzăului s-au efectuat o serie de experimente
militare de către cercetători angajați pe bază de contract de către Ilie
Ceaușescu, care avea o unitate de paranormali lângă lacul Gotes.
Experimentele de la lacul Gotes priveau apariția unui fenomen straniu,
un vortex energetic ce se instala în anumite condicii geo-magnetice,
fiind însoțit de tulburări energetice care favorizau transmisia
telepatică.
FURAŢI DE RUŞI
În timpul apariției “norului gri”, pe un fond de un albastru intens
imposibil de descris în cuvinte, au fost raportate dispariții de
persoane, uneori acestea apărând în alte locuri. Atașații militari
sovietici au făcut “schimb de experiență” cu cercetătorii români, uneori
furându-le pur şi simplu rapoartele secrete.
ASPIRAT DE NORUL GRI
Unul dintre cercetătorii angajați de Ilie Ceaușescu s-a lăsat aspirat
de norul gri. El a dispărut din faţa observatorilor timp de 4 ore,
fiind găsit la o distanţă apreciabilă. A descris o călătorie într-un
univers paralel straniu, asemănător ca peisaj cu cel din care “plecase”.
I s-a părut că incursiunea sa a durat până în 10 minute. La revenire,
vedea totul inversat, ca în oglindă, şi a slăbit 8 kilograme în
următoarele zile. Cercetătorii au numit fenomenul norului gri “poarta
timpului”, o poartă energetică spre un univers paralel.
EXPERIMENTUL CERNOBROV
Tot în anii ’80, în paralel cu cercetările militarilor români de la
Lacul Gotes, Vadim Cernobrov, născut şi crescut într-o unitate militară
de aviație, absolvent al Institutului de Aviație din Moscova, secția
Aerospațiale, şi-a constituit un grup de cercetare. Acest grup a bătut
munții Rusiei în căutare de anomalii electromagnetice asemănătoare cu
cele din Munții Buzăului. Mergând mai departe decât românii, Cernobrov
s-a apucat să construiască o maşină a timpului, într-o fabrică militară
dezafectată, având caracteristicile electromagnetice din zonele
studiate. El a reușit, cu această mașină, să dea timpul înapoi cu 3
procente.
OPT DISPĂRUŢI
Ruşii au făcut cercetări în domeniu încă de pe vremea lui Stalin,
când funcționa Institutul de Cercetare a Lumilor Paralele. Experimentele
erau conduse de doi academicieni recunoscuți, Kurciatov şi Ioffe. În
1952, Lavrenti Beria, şeful poliţiei secrete, a inițiat un proces
împotriva cercetătorilor acestui institut, soldat cu executarea prin
împușcare a 18 specialiști şi deportarea în lagăre a altor 59. Hrușciov a
pus din nou institutul pe picioare, dar, în 1961, un experiment
nereușit s-a soldat cu dispariția a opt cercetători renumiți. Familiile
lor cred şi astăzi că aceștia au fost uciși dintr-un motiv sau altul, şi
nu dispăruți pur şi simplu.
EXPLOZIA MISTERIOASĂ
În 1989, pe 30 august, s-a produs cea mai ciudată experiență. Se
efectua un test cu un modul al timpului, care cântarea 780 de tone, în
insulele Anjou. La bord se aflau trei cercetători, când o explozie
infernală, fără cauze vizibile, a făcut praf arhipelagul de 2 kilometri
în diametru. Ultimele informații de la bord proveneau dintr-o lume
paralelă, în care modulul, după coliziunea cu un obiect mare, rămăsese
fără sectorul de propulsie. Cercetătorii n-au murit în acea explozie. În
înregistrările din arhivă se află următoarea relatare: “devenim
transparenți, putem să ne vedem oasele şi venele, toate obiectele ne
apar duble, este foarte întuneric afară, mai avem oxigen doar pentru 43
de ore, dar nu ne mai putem întoarce”.
– Sursa: Gazeta lui Buzoianu